Artiști: Alexandru Ștefănescu, Ana-Gabriela Purecel, Denisa Pasere, Flavius Tiberiu Buzea, Giulia Andronache, Ioan Nasta, Maxim Zaghidullin, Noemi Beatrice Poleac Dekany, Raluca Micula, Rebeca Ulici, Tamás Borza
Echipa curatorială: Cătălina Bogdan, Adrian Chermeleu, Alina Dărăban, Larisa Hârțaucă, Melissa Ivana, Ioana Radu, Crina Răstășanu
Coordonator: Maria Orosan-Telea
Portretul este un gen artistic practicat de secole, cu o istorie bogată și diversă. De la comemorare, reflectarea statutului și a puterii, documentare, propagandă, reprezentare subiectivă, asocierea imaginii exterioare cu diferite idei condiționate de importanța unui om în comunitatea din care face parte și până la simpla decorare a spațiilor domestice, ca substitut a persoanei, rolul portretului a variat foarte mult. Dacă conceptul tradițional al portretului presupune o redare a expresiei fizionomice, o stare psihofizică redată prin mijloace picturale subordonate nevoii de a particulariza o anumită fizionomie, în cazul artei moderne avem de-a face cu o semnificativă mutare de accent. Mai mult sau mai puțin vizibil, arta modernă abordează forma arhetipală, forma dezgolită de particularități specifice genului și o cultivă cu precădere ca pretext pur pictural, ca modalitate de articulare a unui spațiu fictiv subordonat unor egalități plastice și deseori ca posibilitate de a exprima o lume imaginară ce transcende realitatea cotidiană.
Astăzi ne întrebăm care este funcția portretului în arta contemporană, într-o perioadă post pandemică și vizată de război? Am putea spune că surprinde esența ființei într-o fază de introspecție, de prea mult timp cu sine, de luptă interioară, de regăsire și acceptare. Portretele și autoportretele au potențialul de a documenta procesul și rezultatul unei schimbări fundamentale în societate, chestionând concepte precum libertatea și încrederea. Sunt oglinda emoțiilor, a circumstanțelor, a gândurilor, a stării de sănătate dar, paradoxal, sunt și expresia relațiilor interumane pe care le sondează uneori asumat, alteori criptat sau voalat.
Expoziția Oameni între oameni a plecat de la ideea observării modului în care imaginea de sine și imaginea celuilalt pot servi unui discurs articulat și argumentat despre conexiuni umane sau înstrăinări. Sunt aduse împreună lucrări ale studenților și masteranzilor secțiilor de pictură, grafică, sculptură și fotografie, care relevă preocuparea pentru figura și interioritatea ființei umane. Alături de acestea, o serie de lucrări conceptuale, care eludează prezența efectivă a chipului, vorbesc despre identitate și alteritate într-o manieră codată.
Prin urmare, expoziția propune un demers curatorial legat de felul în care artistul vede lumea și, mai ales, felul în care se vede pe sine ca dezvăluire extrem de intimă și în același timp pătrunzătoare.
La de 1000km depărtare de război
"Titlul, care arată depărtarea de zona de conflict, și unele cadre surprinse par a spune povestea unei relative normalități.
Tabloul normalității se intregește însă tulburător atunci când camera artistului surprinde afișe destinate recrutării sau cimitire ale eroilor de curând căzuți.
Aparența normalității rămâne doar o aparență într-un loc în care destinele oamenilor au fost și continuă să fie atinse, chiar de la mare distanță, de efectele cutremurătoare ale războiului.”
Text: Alina Dărăban, Echipa curatorială.
